Walking in Your Shoes

dare to wear even if it hurts…

Un rezultat surpriza…

on January 9, 2013

Salut,

gyongy aici!

 

Sambata am ajuns in Monza, locul unde am inceput miscarea… Duminica dimineata am si iesit pe pista.

Am facut febra musculara bineinteles, dupa perioada asta haotica, de dute-vino, de mers cu autocare, cu metrouri, cu trenuri, cu avioane, cu microbuze, de carat bagaje pe scari in sus si in jos, de inghetat prin statii, cu asteptari, cu bagaje trimise inainte, care nu mai soseau… miserupism total…

Si zicem ca traim in secolul vitezei, valiza mea a facut din 11 pana in 27 decembrie, 16 zile de drum, si daca venea pe jos, ajungea mai repede ;) )

Si nu era de ajuns asta, am suferit si de frig, n-am avut incalzire, ca li s-a rupt nush ce…

Acum ca am ajuns aici, m-am apucat de curatenie, ca era groaznic… n-aveam unde sa despachetez…

Si ziceam de febra musculara… nu era foarte mare, mai crunt era azi, a doua zi, cand am iesit. Mi-a venit in minte imaginea din copilarie, cand sora-mea a reusit sa-i scota piciorul la Nicoleta noastra, papusa care o aveam in comun. Stiu c-am plans… cred, ca ma gandeam c-o doare :)

Asa si cu mine acum. In rest sunt bine.

Am facut un suc cu un gust care-mi place cum a iesit. O portocala (cu gust adevarat), o para, un morcovel, o jumate de lamaie si miere de salcam… un deliciu. Asta ca sa ma recompensez ;) )

Dar dupa cum ti-am promis in ultimul articol, azi iti voi povesti despre un rezultat neasteptat al alergarii, pe care l-am avut indirect. Si am sa ma intorc un pic in timp.

S-a intamplat vineri, in a 3-a zi de bootcamp M.I.B. (Mentorship Internet Business),

M-a sunat Iulia la telefon. A fost un moment fericit pentru mine, sa-ti spun si de ce. Ii povestisem si Gabrielei, prietenei si colegei mele de camera.

Ma anunta, ca a facut un program zilnic, in care a inclus alergatul si alimentatia. Efectiv m-a dat pe spate. M-a uimit.

Ea, care se trezea la orele 13-14, sa vina sa-mi spuna, ca ne trezim la cat vreau eu, adica oricat de devreme va fi nevoie. E o schimbare radicala. Si sa-mi spuna ca vine sa alerge cu mine, nu-mi venea sa-mi cred urechilor.

Imi amintesc, cum ma uitam cu jind la familiile care alergau impreuna si imi spuneam… sigur se va intampla si la mine. Vreau si eu!

Si cum nimic nu e intamplator pe acest pamant, si e in stransa legatura cu visurile noastre, vreau sa-ti spun, ca asta era un obiectiv din panoul visurilor mele, sa fac sport, cel putin odata pe saptamana, impreuna cu familia.

Ea e familia mea, si am alergat zilnic. E mult mai mult decat am visat. Nu e minunat?

Asa, dupa o saptamana si ceva, in care imi iesisem din ritm, am iesit impreuna la alergat. A fost destul de dur pentru ea, dar cum am facut si eu la inceput, pe bucatele, adica cu mici pauze, a reusit sa parcurga traseul pe care l-am ales impreuna.

Facea ce facea si ajungea cateodata inaintea mea. Ii place sa fie in fata! :)

Vroiam sa spun la toata lumea, care ne-a vazut alergand impreuna: iata, asta e fata mea… puternica, plina de energie si inititiva, frumoasa… o ador, sunt mandra de ea si am fost mereu.

Trebuie sa mai lucram la partea cu vorbitul, in timp ce alergam, ea fiind o fire dinamica, care se exteriorizeaza astfel, datorita surplusului de energie, e un vulcan activ, daca iti poti imagina :D

Isi adusese aminte de piesa Slalom printre cretini, de Parazitii… Dupa mine, ar fi mers o Iarna, de Vivaldi ;) ) Bine, ca nu a inceput cu bancurile! (Ii place sa spuna bancuri) E inconfortabil sa te apuce rasul, si sa nu te poti opri, in timp ce alergi!

Oricum, dupa cateva zile, m-am detasat de ea, am lasat-o in urma un pic, ca sa o fac sa nu mai vorbeasca asa mult ;) )

Cum am ajuns acasa, numai despre alergat a vorbit cu prietenele ei la telefon, si despre febra musculara… :D

Intr-una din zile, a venit si prietena ei, Gabi, deci eram 3, si cu Biggy. Acum e si prietena mea! Chiar si pe Facebook avem prietene si prieteni comuni, care au felicitat-o pentru initiativa ei.

Cert este, ca relatia dintre noi s-a imbunatatit simtitor, reusim sa comunicam mult mai bine. Si vreau sa-ti spun, ca niciodata nu ne-a fost asa dor una de alta, nu stiu, a fost un an special.

Dupa cum ti-am povestit si in primul articol, primul pas e mai greu dar nu imposibil. Si daca te gandesti la beneficiile, cat de mici, pe care le vei avea, niciodata nu e prea mult efortul.

Imagineaza-ti, ca sunt lucruri aparent marunte in vietile noastre, dar pe care le facem cu placere si despre care vorbim cu entuziasm, care nici nu ne gandim cum si cand au un impact profund asupra celor din jurul nostru.

Asta s-a intamplat si cu mine.

Alergam si intr-un “maine” cat de curand!!! Garantat…

Iti multumesc, ca ai citit acest articol! Spune-mi te rog, intr-un comentariu, sub acest articol, daca ai avut experiente asemanatoare, si daca te-a ajutat ceva anume din acest articol.

Astept parerile si sugestiile tale, care sa ma ajute si pe mine, sa interactionez mai bine cu tine si cu toti cititorii mei.

Cu mult drag,

gyongy

 

 

comments

2 Responses to “Un rezultat surpriza…”

  1. Adrian says:

    Ma bucur ca te intelegi bine cu fiica ta.Si da este minunat sa faci miscare :) Am avut si eu un blog demult…demult la inceputurile lor dar desi ma descurcam binisor(falsa modestie)nu-mi permit sa-ti dau sfaturi despre cum sa scrii si despre ce.
    Succes in continuare si daca crezi ca poti suporta critica constructiva stii unde ma gasesti :)

    • gyongy says:

      Iti multumesc pentru comentariu… esti unul din putinii cu care am ramas impreuna si pe Facebook… tocmai de aceea, o sa te rog, daca poti, sa-mi faci “critica constructiva” aici, pentru a fi util si altora… eu suport, sunt o curajoasa ;) )

      Si sa-ti povestesc…

      Pe vremea “trilulilu”, de cand ne cunoastem de fapt si noi, a “venit” un tip si mi-a spus, ca as putea sa-mi fac un blog, cu tot efortul depus pe trilulilu.ro… Eu nu l-am verificat cine e, oricum nu era de pe site, venise intamplator, pentru ca gasise o piesa postata de mine, si vazuse cam tot ce postatsem, si asta acum aproximativ 6 ani, mai mult sau mai putin, cand am castigat si tricoul de cel mai trilu, din luna lui aprilie cred… cam in perioada cand ma apucasem si de fumat…

      Stii, ca aveam un grup, 4L!f3, in care mai scriam la subiecte lansate, din viata, mi-a placut grupul, asta ma mai tinea pe site, si daca nu ar fi stricat astia de la trilulilu forma initiala de grup, as fi mers cu el pana azi… Am scri si un fel de protest impotriva acestui abuz, pe pagina mea de profil ;) )

      Atunci, aveam o alta viziune despre cum trebuie sa fie un blog… din cate mai vazusem atunci (si nu erau foarte multe), aveam ideea ca trebuie sa fie ca un jurnal, sa cuprinda toate frustrarile mele, cu toate “sa-mi bag”-urile etc…

      Acum stiu, ca un blog trebuie sa fie constructiv, sa raspunda la necesitatile oamenilor, sa faca lumea mai buna.

      Stiu ca nu e cel mai bun articol al meu, ca nu are sublinieri, subtitluri, call to action… ca Iulia vroia sa comenteze, sa ma sutina :) dar nu are internet… sunt doar emotiile, trairile, simplitatea… Recunosc, mai am mult de lucrat, si nu sunt nici in cea mai buna forma a mea…

      Oricum, faptul ca mi-ai scris imi spune, ca esti sincer interesat de evolutia mea, si n-am cuvinte sa-ti spun cat ma bucur… Asa ca, hai pune pe tapet tot ;) ) (am si o categorie din asta in devenire :D )

      Te astept! (de cand te stiu ;) ) )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>